As vrea sa-mi promiti liniste in seara asta

Am momente în care mă cred puternică. Poate chiar sunt. Depinde cum mă percepe fiecare. Sunt atâtea gânduri care năvălesc în mine fără să mă întrebe. Fără să-mi ceară să le deschid uşa. Mi-ar plăcea să descopăr ceva nou în mine, ceva de care să rămân uimită. Apoi să-mi recunosc faptul că ador să fiu apreciată, pentru că atunci mă încearcă un sentiment de siguranţă, de bine, de linişte, şi un sentiment ce-mi trimite tremurul genunchiului.

În vremea asta, între aprilie şi mai, mă gândesc mai intens la ea decât în alte luni. Şi mă umplu de dor. Îmi stăpânesc lacrimile, dar lipsa e mai pregnantă decât în alte perioade. Ştiu doar că ar fi mândră de mine. Iar gândul ăsta mă-mpinge mai departe. Era mândră de fiecare dată când câştigam un concurs sau luam un premiu. Care acum, îmi par banale. Dar atunci, emoţiile îmi zguduiau fiinţa. Cu toate astea, m-a ţinut constant de mână. Şi fiecare strângere de suflet mi-a dat putere şi încredere.

Aş vrea să-mi promiţi linişte în seara asta. Un zâmbet şi un cămin ideal.

Leave a Reply